Slider
Acasa / Indrumar de afaceri Italia / Indrumar de afaceri Italia

Indrumar de afaceri Italia

 

INDRUMAR DE AFACERI

ITALIA

2011

 

 

 

  1. 1.    CADRUL GENERAL

 

Date de referinta

Suprafaţa: 301.336 km2

Populaţia: 60.702.858 locuitori (la 28 februarie 2011)

Densitatea medie: 201,45 loc./ km2

Limba: italiană

Religia: crestină – catolică

Capitala: Roma

Forma de guvernare: Republică Parlamentară

 

1.1. Geografia si clima

Italia este o peninsulă situată în sudul Europei fiind înconjurată din trei parţi de mări:  Marea Ligurică, Marea Tireniană, Marea Ionică, Marea Mediterană şi Marea Adriatică.       Se învecinează la nord-vest cu Franţa, la nord cu Elveţia şi Austria, iar la nord-est cu Slovenia. Ţara este împărţită în 20 de Regiuni, dintre care 15 au “statut obişnuit” si 5x) au “statut special” (Sicilia, Sardinia, Trentino-Alto Adige, Friuli Venetia Giulia, Valle d’Aosta), statut funcţie de caracteristicile etnice/de tradiţie, geografice şi lingvistice. Cele 20 de regiuni italiene sunt împărţite în provincii, acestea fiind în număr de 110. Provinciile la rândul lor sunt subdivizate în comune (in jur de 8.094). Aşezarea geografică face ca Italia să aibă aşa numita „climă mediteraneană”, partea de nord fiind însă mai apropiată de clima specifica            zonei temperat-continentale.

 

      Cele 20 de regiuni ale Italiei sunt:

Abruzzo, Basilicata, Calabria, Campania, Emilia-Romagna, Friuli-Venezia Giuliax), Lazio, Liguria, Lombardia, Marche, Molise, Piemonte, Puglia, Sardiniax), Siciliax), Toscana, Trentino-Alto Adigex), Umbria, Valle d’Aostax), Veneto.

 

Principalele 10 orase, funcţie de numărul de locuitori (după ultimele date statistice furnizate de ISTAT, la data de 28 februarie 2011), sunt: Roma 2.765.230 locuitori, Milano 1.326.734, Napoli 958.911, Torino 906.282, Palermo 655.545, Genova 608.950, Bologna 381.525, Firenze 371.282, Bari 320.306, Catania 293.054 locuitori.

 

1.2.  Structura de stat

Denumirea oficială a ţării este Republica Italiană, iar forma de guvernământ este de Republică Parlamentară democratică. Constituţia a fost adoptată în decembrie 1947 şi a intrat in vigoare la 1 ianuarie 1948. Prin Constituţie s-a consfinţit crearea celor trei Puteri:  Parlamentul bicameral – Camera Deputatilor (Camera dei Deputati) şi Senat (Senato della Repubblica), Putere executivă – Guvern (condus de Premier care este şi Preşedintele Consiliului de Miniştri) si Puterea Juridică – Justiţia. Şeful statului este Preşedintele Giorgio Napolitano, ales la 10 mai 2006 pe o perioadă de 7 ani.

Parlamentul este bicameral – Senat şi Camera Deputaţilor. Iniţiativa legislativă aparţine guvernului, fiecărui membru al celor doua camere, altor organe si organizaţii cărora le este conferit acest drept prin Constituţie. Ambele Camere sunt alese pe o perioada de cinci ani, dar pot fi dizolvate înainte de expirarea termenului normal, conform Constituţiei.

Sistemul judiciar italian are la baza dreptul roman, modificat prin codul napoleonic si ulterioare schimbari.

Guvernul – Consiliul de Miniştri – exercita puterea executiva si este compus din preşedintele Consiliului de Miniştri (Premierul) si miniştri: Guvernul este confirmat de către Parlament. Preşedintele Consiliului de Miniştri este numit de preşedintele Republicii; tot preşedintele numeşte ministrii, la propunerea primului ministru.

Din punct de vedere al spectrului politic, in Italia exista numeroase partide si grupări politice: Forţa Italia, Alianţa Naţionala, Centrul Creştin Democrat, Liga Nordului, Democraţii de Stânga, Refondarea Comunista, Partidul Popular Italian, Reînnoirea Italiana, Verzii, Uniunea Democrata pentru Europa, Partidul Democrat al Comuniştilor italieni, Federaţia Creştin Democraţilor Uniţi – CDU.

 

  1. 2.    ECONOMIA ITALIEI

 

2.1 Prezentare generala

Politica economica a Italiei de dupa anii 90 a pus accent pe  dezvoltarea sectorului privat, ca motor al creşterii economice, iniţiindu-se un program masiv de privatizare a firmelor si băncilor de stat. Măsurile luate pentru restabilirea unei politici fiscale încurajatoare, stabilitatea monedei si rata scăzuta a dobânzilor, au permis Italiei să adere la Uniunea Monetar Europeană şi să adopte moneda comună, euro, în calitate de membru fondator, la 1 ianuarie 1999. Din acel moment, până la sfârşitul anului 2001, ţările care au aderat la Uniunea Monetară Europeană au adoptat euro ca  monedă virtuala pentru tranzacţii si ca unitate de cont. Bancnotele euro circula de la 1 ianuarie 2002, înlocuind moneda naţionala, lira italiana.

Italia este membră a G8 (Grupul celor opt ţări cele mai industrializate), Uniunea Europeană, OCDE. Italia, a treia economie din regiune, traversează in prezent o perioadă critică aflandu-se practic pe primul loc, între ţările UE,  in ceea ce priveşte datoria publică. Temerea că datoria publică a Italiei ar putea să crească peste nivelul actual, datorie care a ajuns in prezent la 120% din PIB, determină analiştii financiari să considere că lucrurile ar putea scăpa de sub control, iar criza din zona euro ar putea lua o întorsătură periculoasă.

In acest sens, ministrul Economiei, Giulio Tremonti, a propus recent şi a obtinut acceptul Parlamentului, un pachet de măsuri de austeritate de 40 de miliarde de euro, aşa-numita “manevră economică”. Astfel, guvernul este obligat să accelereze procesul de corectare a bugetului şi să definească noi măsuri pentru echilibrarea acestuia până în anul 2014. Italia are în circulaţie obligaţiuni guvernamentale în valoare de 1.600 de miliarde de euro, iar orice majorare a costurilor împrumuturilor poate afecta grav eforturile de reducere a datoriilor.  Programul de austeritate de 40 de miliarde de euro,  include măsuri precum reducerea finanţării autorităţilor locale şi a tuturor serviciilor medicale, precum si creşterea vârstei de pensionare.

Totodată, în şedinţa de guvern din 30 iunie a.c., Consiliul de Miniştri a aprobat un   decret – lege privind „dispoziţii urgente pentru stabilizarea financiară”, reprezentând un pachet de măsuri corective asupra bugetului public destinate stabilizării cadrului financiar pentru perioada 2011-2014, în conformitate cu angajamentele asumate la nivel european. Impactul pachetului de măsuri este estimat de Guvern la 51 miliarde de euro.

De asemenea, în aceeaşi şedinţă de guvern a fost aprobat un proiect de lege pentru delegarea Guvernului în materia realizării reformei fiscale şi a sistemului de asistenţă socială: Decretul-lege privind „dispoziţii urgente pentru stabilizarea financiară” (cuprinzând de fapt legea bugetului trienal 2012-2014)

Documentul are in vedere patru obiective principale: reducerea costurilor aparatului politic şi administrativ (indemnizaţii pentru parlamentari, zboruri de stat, maşini oficiale etc.); măsuri generale de reducere a cheltuielilor; dispoziţii în materie de intrări bugetare; măsuri pentru susţinerea dezvoltării economice.

Planul de austeritate vizează reducerea deficitului bugetar pentru anii 2012, 2013, 2014 (intervenţiile pentru 2011 sunt reduse), în vederea atingerii obiectivului de echilibru bugetar în 2014 (prevăzut în documentele programatice aprobate recent de Guvern).

In ceea ce priveste creşterea economică prezentul decret-lege şi „decretul dezvoltare” aprobat de Guvern pe 5 mai 2011 introduc un complex de măsuri care redefinesc şi simplifică cadrul normativ în materie de creştere şi dezvoltare a întreprinderilor, cercetare, inovare tehnologică, dezvoltare a infrastructurii, a internetului, liberalizare şi simplificare.

Efectele pachetului de măsuri de austeritate 2011-2014 şi ale viitoarei reforme fiscale şi a sistemului de asistenţă socială sunt estimate de Ministerul Economiei şi Finanţelor după cum urmează:

 

(Miliarde euro) 2011 2012 2013 2014
Decret-lege stabilizare financiară 2 mld. 6 mld. 17,8 mld. 25,3 mld. (din care 7,5 mld. suplimentar faţă de pachetul corectiv 2013)
Proiect lege delegare reforma fiscală şi asitenţială 0 0 2,2 mld. 14,7 mld. (din care 12,5 mld. suplimentar faţă de 2013)
TOTAL 2 mld. 6 mld. 20 mld. 40 mld.

 

Planul de austeritate al Guvernului italian a fost apreciat pozitiv de Comisia Europeană şi de OCDE. Pachetul de măsuri este văzut de analişti şi ca o mişcare a Guvernului italian de asigurare a pieţelor şi a partenerilor europeni cu privire la disciplina financiară a Italiei pe fondul instabilităţii din zona Euro.

Italia are o economie diversificată împărţită între Nordul dezvoltat/industrializat, dominat de companii private şi Sudul – agricol, mai puţin dezvoltat, mai puţin prosper şi cu un somaj ridicat. Standardele de viaţă au cunoscut o diferenţă considerabilă între cele doua regiuni. Astfel, media PIB-ului pe locuitor in Nord depaseste cu mult media Uniunii Europene  (de ex. in zona Bolzano aceasta este in jur de 34.000 euro) în timp ce, în anumite regiuni şi provincii din Italia de Sud acest indicator se situeaza mult sub aceasta cifra (de ex. in Campania fiind de numai 15.000 euro). Italia are un număr de corporatii multinaţionale mai mic decât oricare altă ţara de dimensiunea sa, având în schimb un număr mare de IMM-uri, multe dintre ele fiind afaceri de familie.

Triunghiul industrial din Nord (Milano – Torino – Genova) alături de cel din Regiunea Toscana (Firenze – Prato – Pistoia) constituie coloana vertebrala a industriei italiene. Aceasta s-a orientat în special pe producţia şi exportul produselor de lux, producţie capabilă să facă faţă competiţiei din China, precum şi altor economii emergente din Asia, ţări cu economii bazate pe costuri de productie şi de muncă foarte mici.

Italia are, de asemenea, o economie subterană considerabilă de circa 15% din PIB, conform anumitor estimari, gen de economie întâlnită mai ales in agricultură, construcţii şi servicii. Italia a evoluat destul de lent în ceea ce priveşte aplicarea reformelor structurale, de exemplu în reducerea corupţiei sau a creşterii oportunitatilor de angajare a tinerilor, precum şi a femeilor. Reformele, inclusiv „manevra economică” vor fi in continuare afectate de criza economica globală, o spun analistii în macroeconomie.

 

2.2 Principalii indicatori economici

Declanşarea celei mai profunde crize din istoria economică recentă a afectat şi Italia, determinand înregistrarea în perioada 2008-2010 a mari fluctuaţii ale PIB-ului (scaderea acestuia in anul 2009 cu 4,9% faţă de nivelul înregistrat in 2008, apreciindu-se că este cea mai mare reducere a PIB-ului italian inregistrat dupa anii 1971, ceea ce demonstra faptul că în 2009 Italia se afla în plina criză, fapt confirmat şi de cresterea deficitului bugetar de la        -2,7% în 2008 la -5,3% in 2009 (adica 38 miliarde euro). Totusi, în anul 2010 se constata o usoara redresare a P.I.B.–ul Italiei, acesta cifrându-se la valoarea de 1.548.816 milioane euro, ceea ce a insemnat o crestere de 1,9% faşă de nivelul înregistrat în anul 2009. Cresterea PIB-ului în anul 2010 s-a realizat în primul rand pe creşterea cu 9,1% a exporturilor de bunuri şi servicii, apoi pe cresterea investiţiilor (2,5%) şi în mică măsură pe cresterea consumului intern (doar 0,8%).  Pentru anul 2011 este prognozata o crestere de 1% a PIB-ului italian.

Datoria publica a Italiei este la un nivel ingrijorator – circa 1.800 miliarde euro, in termeni nominali, cea mai mare din U.E., semnificand 118% din PIB la sfarsitul anului 2010; se estimează că în urmatorii trei ani, nevoia de finanţare a ţării o să fie uriasa, apreciata la circa 630 miliarde euro.

Inflaţia în Italia este determinată de preţurile mari ale materiilor prime şi, de aici, creşterea cu precădere a preţurilor la produsele petrolifere finite şi la alimente; în prezent inflaţia este de circa 2% şi, din punctul de vedere al Bancii Italiene, va ramâne la acest nivel şi in perioada urmatoare, cu valori volatile pentru preţurile la diversele bunuri şi servicii.

Nivelul mediu al somajului este de circa 8,2% din totalul populatiei active, fata de 8,5% in anul 2010 (nivel diferenţiat pe zonele geografice ale Italiei)

Producţia industrială se menţine la acelaşi nivel scazut, similar anului 2010, adica – 0,1%; (comenzile industriale sunt scazute, acelaşi nivel de trei luni, -18%, in timp ce comenzile pentru IMM-uri cunosc o uşoara creştere); industria electronică şi cea electrotehnică sunt in creştere. La nivelul lunii martie se inregistra o cifră de afaceri în creştere cu 10,5%, nivelul de facturare respectiv fiind in crestere fata de media anuala cu 19,7% si 16,7%.

La nivelul anului 2010, valoare adaugată inregistrată pe sectoare a fost: agricultură, silvicultură şi pescuit  (1,0%), în industrie (4,8%), servicii (1,0%) şi in construcţii (3,4%).

Volumul vânzărilor in detaliu continuă să stagneze. Acesta este sub nivelul pre-criza, o afirmă companiile producîtoare de bunuri de consum, firme care considera comenzile interne ca fiind incă volatile;

Consumul continuă sa aibă tendinţe defavorabile. Increderea consumatorilor este diminuată din cauza incertitudinilor determinate de contextul economic, de piaţa muncii, incertitudini care se regăsesc în perspectivele individuale şi în bilanţul familial;

Nivelul împrumuturilor acordate, creditarea IMM-urilor, este in crestere cu circa 5,6% pe an la nivelul lunii martie. A crescut dobânda, urmare a unei analize a Bancii Italiei, cu 1,4% pentru creditele mari şi cu 2,2% pentru creditele mici, la nivelul aceleeaşi luni;

In ceea ce priveşte investiţiile italiene în strainatate, acestea au rămas stabile, la nivelul anterior de circa 43 miliarde de dolari. Dinamica investitiilor în masini şi echipamente industriale se menţine slabă; proiectele de investiţii ale firmelor sunt incetinite, un motiv fiind legat de materia primă care se menţine incă scumpă.

Din punct de vedere al repartiţiei geografice, punctul slab al structurii economiei il reprezintă Mezzogiorno (zona de Sud a Italiei), care se  diferenţiază radical  de regiunea Centrala si mai ales de cea zona de Nord.

Agricultura. In condiţiile unui exod al populaţiei către oraş şi a scăderii interesului pentru dezvoltarea agriculturii in favoarea industriei, agricultura are in prezent un rol secundar in cadrul economiei (sub 3% din PIB), Italia fiind nevoită să importe o mare parte din produsele agricole necesare consumului (cu excepţia legumelor şi fructelor). Pricipalele culturi sunt cerealele (grau si porumb, in special), urmate de fructe, între care viţa de vie ocupă un loc principal (Italia este unul dintre principalii producători mondiali de vin), măsline şi citrice.

Industria.  Sectorul industrial are un rol important in structura economică a ţării, o contribuţie esenţială avand-o sectorul serviciilor legate de distribuţie sau adiacente vânzării de bunuri industriale.

Pe parcursul anilor, Italia şi-a câştigat o poziţie importantă pe piaţa internatională în domeniile bunurilor de consum şi a investitiilor (în special în urmatoarele sectoare: confecţii textile, încălţăminte şi pielarie, mecanic, chimic, construcţii de automobile, aparatură electrocasnică).

Modelul de dezvoltare industrială este bazat pe o strategie flexibilă şi o puternică reţea de  întreprinderi mici şi mijlocii, structuri deosebit de dinamice şi cu o rentabilitate ridicată, organizate pe zone sau sisteme locale de lucru, precum şi pe mari intreprinderi, precum FIAT, Finmeccanica, Pirelli, Enel, Eni, Edison etc care, in ultimii 20 de ani, au suferit puternice restructurări. Aplicarea unor politici exigente de calitate şi servicii pentru client, reducerea costului de fabricaţie pe unitatea de produs şi, nu in cele din urmă, angrenarea în globalizarea pieţelor, au permis marilor grupuri industriale să obţina o creştere consistentă a competitivităţii şi a rentabilităţii.

In cadrul sectorului producţiei de bunuri de investiţii, o creştere importantă s-a înregistrat în sectorul maşinilor unelte pentru prelucrarea metalelor şi in cel al maşinilor textile (sector care este incă supus unei concurenţe externe puternice). Urmează, ca realizări, sectorul utilajelor pentru ambalare şi al celor pentru prelucrat cauciucul, materialele plastice şi lemnul. Rezultate bune au avut şi sectoarele produselor electronice, informatica şi telecomunicaţiile. Siderurgia a înregistrat un trend pozitiv în ultimii ani, din cauza creşterii cererii de oţel, atat pe piaţa internă cât şi la export. In schimb, producţia de neferoase  a avut un ritm oscilant de dezvoltare.

 

Serviciile.  In cadrul acestui sector, un rol de o deosebită importanţă, il are turismul. Acesta contribuie intr-o tot mai mare masură la balanţa de plăţi, aşa după cum se înregistrează şi în alte ţări din bazinul Marii Mediteranene: Grecia, Spania, Turcia. Intre principalele trei forme de turism: „de mare”, „de munte” şi „cultural”, acesta din urma atrage cel mai mare număr de turişti străini, favorizând totodată şi crearea de locuri de muncă,  dat fiind că acest gen de turism nu este afectat de anotimpuri.

O creştere importantă a cunoscut sectorul serviciilor legate de informatică şi telecomunicaţii, creştere reflectată printr-o multiplicare a numarului de utilizatori de Internet şi de servicii oferite prin reţea, in special după initiativa dezvoltării acestor servicii de către mulţi operatori de telefonie.

 

2.3. Comerţul Italiei

La nivelul anului 2010 comerţul total al Italiei (import si export) s-a situat la valoarea de 704,931 miliarde euro din care 395,185 miliarde euro comerţul total desfăşurat cu ţările membre UE – 27 (57% din comertul total al Italiei).

2.3.1 Exportul Italiei

Cu toate efectele crizei, exportul total al Italiei a cunoscut o perioadă de creştere la nivelul anului 2010 astfel încât valoarea acestuia s-a ridicat la 337,809 miliarde euro (ceea ce semnifică o creştere cu 23% faţă de nivelul anului 2009), din care 193,653 miliarde euro exportul către ţările membre UE (in creştere cu 15,22% faţă de nivelul  înregistrat in 2009). Principalii parteneri comerciali ai Italiei, la export, în anul 2010, in ordinea cotei deţinute, au fost: Germania, Franta, Spania, Marea Britanie, Belgia; Romania detine 2,66% (locul10 intre tarile membre UE) in exportul italian având ca principală piaţă de destinaţie ţările membre UE. Principalele grupe de produse  la export sunt: maşini şi utilaje, produse chimice, mijloace de transport, autovehicule, minerale şi metale neferoase, textile si îmbrăcăminte, produse alimentare, bautură şi tutun. In Italia exportul este complet liberalizat, cu excepţia unor reglementări privitoare la comerţul cu armament, produse stupefiante şi unele produse de înaltă tehnologie.

Italia este al 8-lea exportator mondial. Exporturile cele mai importante, pe sectoare, provin de la autoturisme (Fiat, Ducati), în special cele de lux (Ferrari, Maserati, Lamborghini), energie (Eni, Enel, Edison), electrodomestice (Candy si Indesit), moda (Armani, Valentino, Versace, Dolce & Gabana, Roberto Cavalli, Prada, Paul & Shark, Beneton, Sisley etc.), produse alimentare si băuturi (Barilla, Martini, Campari).

2.3.2  Importul Italiei  

In anul 2010 importul Italiei a atins nivelul valoric de 367,121 miliarde euro (în creştere cu aproximativ 23% faţă de anul 2009), din care 170,868 miliarde euro importul din ţările membre UE (crestere cu 17% fata de nivelul anului 2009). Principalii furnizori  ai Italiei au fost: Germania, Franta, R.P.Chineză, Olanda, Federatia Rusa etc. România se afla pe locul 8 intre tarile membre UE, cu o cotă deţinută de 2,24% in importul italian provenit din ţările membre UE. Lista principalelor produse/grupe de produse importate de Italia: metale de baza si produse din metale, exclusiv masini si instalatii, petrol brut , substante si produse chimice , autovehicule, masini si aparate neclasificate in alta parte, produse textile, articole de imbracaminte, piei si accesorii, calculatoare, aparate electronice si optice, gaze naturale şi articole din cauciuc, mase plastice şi alte produse obţinute din prelucrarea mineralelor nemetalice.

Deficitul comercial al Italiei a fost in anul 2010 de 29,311 miliarde euro din care 7,877 miliarde euro deficitul provenit din relaţia cu ţările membre UE.

 

2.4 Relaţiile comerciale româno-italiene

 

Schimburile comerciale ale României cu Italia se derulează, în principal, în baza Tratatului de Aderare  a ţării noastre la Uniunea Europeană, semnat la 25 aprilie 2005, cu respectarea principiilor instituite de regulile pieţei interne comunitare şi cele ale politicii comerciale comune a Uniunii Europene.

 

       Alte acorduri importante:

  • Acord pe termen lung de colaborare economică, industrială şi tehnică, semnat in 1973, cu prelungire prin tacita reconducţiune;
  • Acord pentru promovarea şi garantarea reciprocă a investiţiilor, semnat la 6.12.1990 şi intrat în vigoare la 27.04.1991 (Monitorul Oficial nr.113 din 23 mai 1991):
  • Convenţie pentru evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe venit şi avere şi pentru prevenirea evaziunii fiscale, semnată la 14.01.1977 şi intrată în vigoare la 6.02.1979 (Monitorul Oficial nr.34-35 din 23 aprilie 1977)

 

 

2.4.1 Evoluţia schimburilor de mărfuri

La data de 31 decembrie 2010,  volumul schimburilor bilaterale a fost de 10,6 miliarde euro, în creştere cu 17,4% faţă de anul 2009. Astfel, exportul românesc în Italia a fost de 5,2 miliarde euro (creştere de 15,6% faţă de 2009), iar importul de 5,4 miliarde euro (mai mult cu 17,4% faţă de 2009). Soldul balanţei comerciale a fost de –260 milioane euro, defavorabil părţii române.

Italia se situează pe locul 2 în topul partenerilor comerciali ai României, cu o pondere de 12,6% din volumul total al comerţului exterior al ţării noastre.

Ultimele date statistice, la data de 31 martie 2011, indica faptul ca totalul schimburile comerciale romano-italiene s-a ridicat la valoarea de 2,81 miliarde euro, în creştere cu 23,12% faţă de 31 martie 2010. Exportul românesc în Italia a fost de 1,45 miliarde euro (creştere de 26,29% faţă de aceeasi perioada a anului 2010), iar importul de 1,36 miliarde euro (in crestere cu 19,52% fata de martie 2010). Balanţa comerciala a inregistrat un sold pozitiv de 92,92 milioane euro, favorabil părţii române.

Şi în acest an, Italia continuă să ocupe locul 2 în topul partenerilor comerciali ai României, cu o pondere de 12% din volumul total al comerţului exterior al ţării noastre.

 

2.4.2 Structura schimburilor de mărfuri în 2010

Export: materii textile şi articole din acestea (22,0%); maşini, aparate şi echipamente electrice (20,1%); încălţăminte (13,4%); metale comune şi articole metalice (8,8%); vehicule, aeronave şi echipamente de transport (7,1%); produse alimentare, băuturi, tutun (6,1%).

Import: maşini, aparate şi echipamente electrice (23,4%); materii textile şi articole din acestea (17,4%); metale comune şi articole metalice (15,9%); piei brute si tăbăcite (7,1%); mase plastice, cauciuc şi articole din acestea (6,1%).

 

2.4.3 Cooperarea economică (investitii / societati mixte)

- In februarie 2011, erau inregistrate in Romania 30.348 societăţi cu capital italian (locul 1) cu un capital total investit de 1.381,2 milioane euro (locul 7) şi  o pondere de 4,71% în volumul total al investiţiilor de capital străin.

Investiţiile italiene in Romania s-au concentrat iniţial in sectoarele labor intensive, dezvoltând practici organizatorice ale producţiei cum ar fi prelucrarea in sistem lohn a materiilor prime sau semiprelucrate aduse din Italia. Mai recent asistăm la o evoluţie a prezenţei calitative a intreprinzătorilor italieni in România, prin apariţia unor joint-ventures sau realizarea de investitii majore in secrtoare cheie ale economiei romanesti: energie ( recent, un interes crescand pentru realizarea de investitii in doemniul energiei regenerabile), productie si asamblarea de parti componente in sectorul auto, produse chimice, materiale plastice si parti componente din acestea pentru sectorul electronic, aparatura si instalatii electrocasnice etc.

Totodata, intreprinzatorii italieni arata un interes crescând faţă de sectorul agricol, prin achiziţionarea sau luarea in arendă a unor loturi intinse pentru cultivări sau pentru creşterea animalelor.

 

- Prezenţe româneşti în Italia

Conform datelor Părţii italiene in această ţară sunt inregistrate peste 49 mii societăţi comerciale cu capital românesc sau persoane fizice autorizate provenind din ţara noastră si care desfăşoară activităţi commerciale sau de productie (in mai mica masura).

 

3. REGIMUL COMERCIAL

 

3.1. Cadrul juridic extern al relaţiilor economice

 

Italia este membră a Uniunii Europene, Organizaţiei Mondiale a Comerţului, Organizaţiei Naţiunilor Unite, Pactului Nord-Atlantic, Bancii Europene de Reconstrucţie şi Dezvoltare, Organizaţiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economică, Organizaţiei pentru Securitate si Cooperare in Europa, Fondului Monetar Internaţional, Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură, Grupului celor opt ţări industrializate (G8).

 

3.2  Documente necesare pentru desfăşurarea operaţiunilor comerciale între România şi Italia

 

Incepând cu ianuarie 2007, livrarea de marfuri din punct de vedere juridic este o operaţiune unica, insa, in scopul reflectarii TVA, ea este scindata in doua operatiuni distincte atunci cand are loc intre doua state comunitare diferite (in acest caz Romania si Italia):

- livrarea de bunuri (livrare intracomunitara);

- achizitie de bunuri (achizitie intracomunitara).

Odata cu aderarea la UE, exporturile catre Italia sunt tratate drept livrari intracomunitare, transferuri, iar importurile din Italia, achizitii intracomunitare.

Documente necesare:

- factura comerciala: este un document contabil obligatoriu care trebuie sa contina codul fiscal – codul TVA al vanzatorului si cumparatorului, datele prevazute in Codul Fiscal;

- certificatele sanitare si fitosanitare in cazul comertului cu animale vii si anumite produse vegetale;

- documentele de transport auto, feroviar sau naval, dupa caz;

- documentul de transport T2 (tranzit intracomunitar) in cazul in care bunurile traverseaza una din tarile membre EFTA (Islanda, Norvegia, Liechtenstein, Elvetia);

- registrul nontrasferurilor de bunuri: nu este un document tipizat, dar trebuie sa respecte anumite caracteristici, sa fie intocmit conform calendarului fiscal al contribuabilului, iar datele sa fie pastrate astfel incat, ori de cate ori este necesar, sa fie puse la dispozitia organului de control. Se poate intocmi manual, prin procedee mecanografice sau prin utilizarea sistemului informatic, dupa caz. Registrul nontransferurilor de bunuri este un document cu caracter intern si nu se depune la niciun organ fiscal. Acesta reprezinta expedierea sau transportul unui bun din Romania in alt stat membru al UE de persoana impozabila sau de alta persoana in contul sau, pentru a fi utilizat in scopul uneia dintre operatiunile mentionate de art.128 Codul Fiscal, printre care amintim: 1) uzul temporar al bunurilor in Italia in scopul prestarii de servicii (exemplu: leasingul); 2) lucrari efectuate asupra bunurilor in Italia, cu conditia intoarcerii acestora in tara de origine (exemplu: lohnul); 3) transmiterea de bunuri in vederea testarii si verificarii conformitatii pentru maximum douazeci si patru de luni (exemplu: expunerea in targuri si expozitii);

- contractul, comanda de vanzare/cumparare necesare in contabilitate.

 

 

 

3.3 Constituirea unei societati comerciale in Italia

 

In Italia pot fi constituite doua tipuri de societati: societate comerciala individuala si societate comerciala colectiva.

Societatea individuala

Societatea individuala sau familiala este forma juridica cea mai simpla pentru organizarea activitatii economice. Pentru societatea comerciala individuala, asociatul este unicul responsabil (fata de clienti, furnizori, fisc etc), fata de obligatiile ce deriva din activitatea pe care o dezvolta, raspunzand cu tot patrimoniul sau personal. Avantajele societatii individuale sunt flexibilitatea si rapiditatea cu care se pot lua deciziile in ce priveste administrarea si contabilitatea societatii. Dupa constituirea societatii, este suficienta inscrierea la Camera de Comert si la oficiul pentru TVA.

 

Societatea comerciala colectiva

Pentru aceasta forma de societate este necesara asocierea a doua sau mai multe persoane pentru a dezvolta o activitate comuna cu caracter economic conform art. 2247 din Codul Civil italian. Acordul partilor este scris intr-un document numit „atto constitutivo”, integrat in „statut”, unde este mentionat modul de functionare al firmei si obligatiile asociatiilor.

 

Principalele tipuri de societati comerciale sunt:

· Societatea simpla (società semplice) – pentru aceasta forma de firma nu este necesar un act constitutiv special pentru inscrierea la Registrul comertului. Nu sunt limite pentru stabilirea capitalului minim, iar asociatii au responsabilitate nelimitata si solidara;

· Societate in nume colectiv (s.n.c.) – pentru acest tip de societate este necesar sa existe un act constitutiv pentru a fi inregistrata in actele publice legale. Poate exercita atat activitati comerciale, cat si activitati economice necomerciale. Nu se impune un capital minim, iar toti asociatii au responsabilitate pentru obligatiile societatii.

· Societate in comandita simpla (s.a.s.) – pentru societatea in comandita simpla, actul constitutiv trebuie sa contina numele tuturor asociatiilor comanditari si comandanti. Responsabilitatea este totala a asociatilor comanditari, iar pentru comandanti este limitata in functie de cota conferita de asociatii comanditari;

· Societatea pe actiuni (S.p.a.) – este constituita exclusiv pentru acte publice si trebuie sa fie inscrisa la registrul firmelor doar dupa ce a fost subscris capitalul social. Actul constitutiv si statutul trebuie sa fie publicate in Buletinul oficial al societatilor pe actiuni, iar responsabilitatea este impartita intre toti actionarii care au subscris la capitalul social. Capitalul minim necesar este 100.000 euro;

· Societate in comandita pe actiuni (S.A.P.A) – este constituita pentru acte publice si trebuie sa fie indicate numele tuturor asociatilor comanditari. Actul constitutiv trebuie sa fie publicat in BUSARL (o publicatie speciala pentru acest gen de societate). Capitalul minim necesar este de 200 milioane Lit. (cca 100.000 euro), impartit pe actiuni; responsabilitatea este nelimitata pentru asociatii comanditari.

· Societatea cu raspundere limitata (S.R.L) – trebuie constituit actul public (actul constitutiv redactat de un notar) si inscriere la registrul firmelor (in 20 zile). Si aceasta trebuie publicata in BUSARL, iar capitalul minim necesar este de 10.000 euro. Responsabilitatea asociatilor este limitata in functie de capitalul subscris.

Filialele din Italia ale companiilor straine trebuie sa-si faca publice statutul si conturile conform legii italiene si trebuie sa indeplineasca anumite conditii specifice. Capitalul minim subscris, prevazut de lege, in cazul formarii unei societati cu raspundere limitata (cu unul sau mai multi parteneri) este de 10.000 euro, iar in cazul unei societati pe actiuni de 100.000 euro. Notarul va certifica ca partenerii au depus 25% din capital la o

filiala locala a Bancii Italiei sau la oricare alta banca. In statutul companiei trebuie sa se prevada urmatoarele: referintele partenerilor, numele si adresa companiei, domeniul de activitate, capitalul subscris, capitalul varsat, valoarea nominala si numarul actiunilor, valoarea activelor si creditelor acordate, compozitia organica a companiei. Statutul va fi depus la o instanta judecatoreasca care va certifica toate informatiile cuprinse in acesta. Compania pe actiuni are statut legal si se considera infiintata numai dupa ce a fost inregistrata in Registrul Comertului.

 

3.4  Etapele constituirii unei societati

 

Solicitarea atribuirii codului fiscal al firmei (“codice fiscale”, “partita IVA”) care se obtine de la “Agenzia delle entrate”. In functie de tipul de societate care se intentioneaza a se desfasura este necesar sa se verifice indeplinirea conditiilor cerute. Cererea de inscriere se poate descarca de pe site-ul (www.agenziaentrate.it). Este necesar a se cunoaste codul activitatii (codul Ateco) pe care o va desfasura firma, cod vizibil pe site-ul www.istat.it

Inregistrarea societatii comerciale la Registrul Firmelor (“registro delle imprese”) din cadrul camerei de comert terioriale unde se doreste deschiderea firmei, in termen de 30 zile de la inceperea activitatii. Fac exceptii anumite activitati precum montarea, extinderea si intretinerea instalatiilor, reparatii, curatenie, dezinfectie, deratizare, carausie, etc. pentru care cererea de inscriere trebuie prezentata in aceeasi zi cu inceperea activitatii. Formularele de completat si costurile se gasesc pe site-ul fiecarei camere regionale

(www.registroimprese.camcom.it sau www.cameradicommercio.it). La camera de comert trebuie depusa o fotocopie dupa un document de identitate valabil, precum si statutul si actele de constituire ale societatii pentru realizarea carora trebuie sa va adresati unui notar. Inscrierea trebuie sa fie facuta de catre reprezentantul legal al societatii sau de catre un imputernicit al acestuia.

In functie de tipul de activitate care se intentioneaza a se desfasura trebuie verificat daca este necesara indeplinirea unor conditii particulare.In cazul in care activitatea se desfasoara intr-un local diferit de cel al sediului legal al firmei, este necesara declararea acestui fapt la Registrul Firmelor prin completarea unui formular tipizat.

Inscrierea firmei la Biroul INPS (Institutul National pentru Asigurari Sociale) pentru plata contributiiilor sociale (www.inps.it). Cererea de inscriere se face on-line la Registrul Firmelor (www.registroimprese.camcom.it) din cadrul camerei de comert, in 30 zile de la inceperea activitatii. Camera de comert va transmite datele la INPS. Cererea se face atat pentru titular cat si pentru eventualii membri ai familiei. Inscrierea la INAIL (Institutul National pentru Asigurare contra Accidentelor de Munca si Bolilor Profesionale) cu 5 zile inainte de inceperea muncii, in vederea asigurarii angajatilor impotriva pagubelor fizice in caz de accidente si boli datorate activitatii la locul de munca.

In cazul in care obiectul de activitate al firmei il reprezinta comertul cu amanuntul (en-detail) mentionam ca activitatea comerciala este reglementata in Italia de Decretul Legislativ nr.223/4 iulie 2006, modificat si transformat in Legea nr.248/4.08.2006; si Legea Regionala nr.21/29.11.2006. Daca firma are ca obiect de activitate comertul in zone publice, se va solicita Primariei autorizatia de functionare sau declaratia de incepere a activitatii sau o simpla comunicare de incepere a activitatii. Trebuie specificat ce tip de comert stradal se doreste: in zona publica fixa, intinerant sau ocazional in cadrul unor targuri sau manifestari publice.

Daca in cazul unui restaurant, bar se includ si spectacole sau muzica este nevoie, tot de la Primarie, de o autorizatie specifica, conform Legii Regionale 21/2006.In cazul comertului

en-detail cu produse nealimentare este obligatorie indeplinirea unor conditii morale solicitate de Primarie.

In cazul comertului en-detail cu produse alimentare, este necesara indeplinirea, pe langa conditiile morale, si a unor cerintele profesionale solicitate de Primarie conform Legii 287/1991:

- sa fi frecventat un curs profesional instituit sau recunoscut de regiune privind activitata de servire produse alimentare si bauturi sau un curs la o scoala speciala cu acest specific;

- sa fi fost angajat ca muncitor calificat in calitate de producator sau vanzator alimente si bauturi, pentru o perioada de cel putin 2 ani din ultimii 5 ani, in cadrul unor firme avand ca activitate servirea de produse alimentare si bauturi;

- sa fi fost inscris, inainte de 4 iulie 2006, la Registrul Comerciantilor (REC) pentru activitatea de servire produse alimentare si bauturi;

- sa fi trecut examenul de capacitate/abilitate din cadrul Camerei de Comert (art.2, pct.2, litera c. din Legea 287/1991), inainte de intrarea in vigoare a Legii 248/2006 pentru a nu solicita inscrierea la REC.

Cerintele profesionale trebuiesc indeplinite, in cazul unei societati comerciale, de catre reprezentantul legal sau persoana responsabila cu activitatea comerciala, iar in cazul firmei individuale de catre proprietar.

Verificarea si valibilitatea acestor criterii cade in sarcina Primariei.

Conform Legii 248/2006, de la 4 iulie 2006 nu mai necesara inscrierea la Registrul Comerciantilor – REC (“Registro esercenti commercio”) pentru activitatea de servire/oferire produse alimentare si bauturi.

Pentru resturant, bar, rotiserie, pizzerie, cofetarie, este necesara autorizatia igienico-sanitara eliberata de ASL obtinuta dupa verificarile igienico-sanitare ale localului, aceasta fiind parte indegranta a autorizatiei de functionare. Cererea pentru autorizatia sanitara se face catre Primar, iar Primaria o transmite la ASL.

Pentru comertul en-gros cererea de incepere a activitatii trebuie depusa la Camera de Comert – Registrul Firmelor. Verificarea indeplinirii cerintelor morale si profesionale pentru activitatea de comert en-gros este de competenta camerei de comert.

 

4. REGIMUL FISCAL

 

Sistemul italian de impozitare este reglementat de Codul General de Impozitare, care este actualizat anual prin Buget (Legge Finanziaria). Sistemul fiscal italian se bazeaza pe impozitarea directa (IRPEF – impozitul pe venit, pentru persoanele fizice, IRPEG – impozitul pe profit, pentru persoane juridice, ILOR- impozitul pe veniturile rezultate din afacerile pe plan local) si pe cea indirecta (TVA si alte taxe).

Persoanele rezidente sunt impozitate pe venitul global realizat in tara si in strainatate (exceptand cazurile in care Italia a incheiat acorduri de evitare a dublei impuneri cu anumite tari, cum este si cazul Romaniei), iar cele nerezidente sunt impozitate numai pe veniturile realizate in Italia.

Recent, in  sedinta de Guvern din 30 iunie 2011, s-a stabilit Delegarea Guvernului în materia realizării reformei fiscale şi a sistemului de asistenţă socială.

Reforma fiscală are ca obiectiv modernizarea şi simplificarea, după 40 de ani, a sistemului fiscal italian. Guvernul dă asigurări că reforma nu va fi în deficit. Guvernul va fi delegat să elimine sau să reducă total ori parţial sistemele de exceptare, excludere şi favorizare fiscală acumulate până în prezent (circa 470 de regimuri speciale în valoare de 150 de miliarde de euro).

Proiectul de reformă fiscală vizează: reducerea unor impozite şi taxe (impozitul pe venit, TVA-ul, impozite asupra serviciilor şi accize), reducerea la trei a cotelor de impozitare progresivă asupra veniturilor personale (20%, 30%, 40%), creşterea bazei de impozitare prin revizuirea înlesnirilor şi deducerilor fiscale, simplificarea obligaţiilor tributare, facilităţi specifice pentru realizarea de investiţii externe, raţionalizarea facilităţilor existente în vederea concentrării în regimuri de favorizare a natalităţii, a muncii şi a tinerilor, eliminarea graduală a impozitului regional asupra activităţilor productive – IRAP (un impozit local care se aplică activităţilor productive exercitate în fiecare regiune), reducerea evaziunii fiscale, reordonarea taxării activităţilor financiare etc.

Reforma sistemului de asistenţă socială are ca obiectiv raţionalizarea acestuia şi eliminarea suprapunerilor de competenţe, a abuzurilor şi a risipei. Asistenţa socială va fi organizată la nivelul entităţilor teritoriale şi al organizaţiilor voluntare, non-profit, în timp ce Institutul Naţional de Asistenţă Socială (INPS) va avea doar un rol de coordonare.

Aprobarea legii este prevăzută până la finalul lui 2012.

 

4.1 Impozitarea veniturilor obtinute de companii

Companiile inregistrate in Italia, care au sediul central sau realizeaza majoritatea afacerilor in aceasta tara sunt impozitate pe venitul global realizat (inclusiv din strainatate). Alte companii sunt supuse impozitarii pe venitul realizat in Italia. Firmele sunt supuse unui impozit pe profit (IRPEG) de 36% si unui impozit local (IRAP) de 4,25%. Companiile rezidente si nerezidente, cu activitate de productie, sunt supuse unei impozitari pe veniturile realizate. Taxa regionala asupra productiei (IRAP) a fost introdusa in luna ianuarie 1998,

cand o serie de alte taxe au fost eliminate. IRAP nu este deductibila din impozitul pe venit, este platibila in fiecare perioada de impozitare in functie de valoarea neta a productiei realizate intr-o anumita regiune. Procentul platibil este, in mod normal, de 4,25%. Sunt exceptate de la impozitare dobanzile la titlurile de stat ca si cele la obligatiunile emise sub forma de bonuri de trezorerie inainte de 30 septembrie 1986.

 

4.2 Taxa pe valoarea adaugata

Vanzarea de marfuri, serviciile si importurile sunt supuse platii TVA (IVA), exceptand unele activitati si operatiuni pentru care se acorda derogari. Taxa pe valoarea adaugata standard este de 20%, iar pentru TVA redusa se publica liste cu produsele care beneficiaza de aceste reduceri. TVA se plateste, de obicei, lunar, iar pana la data de 27 decembrie a fiecarui an TVA trebuie platita in proportie de 88%. Sunt scutite de plata TVA prestatiile de servicii socio-sanitare catre persoanele dezavantajate.

 

5. Instrumente si modalitati de stimulare a exportului italian   

 

Printre instrumentele promotionale folosite in Italia pentru promovarea exportului, in conformitate cu legislatia in vigoare, mentionam:

 

·         Finantarea de credite, conform legii nr. 143/98, realizata prin societatea italiana pentru intreprinderi in strainatate – SIMEST: sunt finantate creditele de export atat de tip „credit furnizor”, cat si cele de tip „credit cumparator”; durata creditelor trebuie sa depaseasca 24 luni, in general si 18 – 23 luni pentru „credit furnizor”;

·         Asigurarea de credite la export, prin societatea pentru asigurarea creditelor de export SACE, in conformitate cu Decretul Lege nr. 143/98 si 170/99; se acorda garantii pentru exportul de marfuri si servicii, executarea de lucrari, studii de proiectare; credite pe termen scurt si mediu-lung, pentru entitati publice sau private; credite de refinantare a datoriei externe; finantari ale bancilor italiene pentru exportatorii nationali; cautiuni, depozite si plati anticipate in strainatate, legate de exporturile italiene; investitii in strainatate si altele; (www.isace.it).

·     Participarea SIMEST la constituirea de societati in strainatate, conform Legii nr. 100/90; SIMEST, initial constituita ca societate pe actiuni, este in prezent controlata/subordonata Guvernului Italian care detine 76% din pachetul de actiuni, restul fiind detinut de banci, asociatii antreprenoriale si de categorie.SIMEST a fost creat in scopul promovarii procesului de internationalizare a intreprinderilor italiene si de acodare de asistenta celor care isi desfasoara activitatea  sau realizeaza investitii in exterior;furnizarea de servicii de asistenta si consultanta firmelor in toate fazele de initiere si realizare a investitiei in exterior;SIMEST este membru al „INTERACT-EDFI”, Asociatia Europeana pentru Finantarea Dezvoltarii care, prin dezvoltarea unei retele de relatii si informatii in Italia, in lume si pe langa institutiile internationale (in special cu UE) este in masura sa puna la dispozitia firmelor informatii necesare pentru desfasurarea activitatii lor in exterior;se poate participa printr-o cota de maximum 25% la capitalul societatii creata in strainatate, pe o durata maxima de 8 ani; suma maxima de finantare este de 75 miliarde lire italiene (38,7 milioane euro) pentru o societate, pe an si 150 miliarde lire italiene (77,5 milioane euro) pe an, in cazul unui grup economic format din mai multe intreprinderi, dar avand bilantul consolidat; (www.simest.it).

·         Participarea societatii FINEST (similara SIMEST, dar pentru regiuni din zona de Nord-Est a Italiei) la crearea de societati in strainatate printr-o cota de maximum 25% la capitalul societatii create, pe o durata maxima de 8 ani. FINEST este de fapt o societate pe actiuni detinuta de Friuli SpA, Regiunea Veneto, Provincia Autonoma din Trento, Simest si unele banci din nordul Italiei. Dezvolta si promoveaza accesul la credite si asigurari de credite la export prin intermediul SACE SpA si companiile de asigurari. (www.finest.it).

·         Actiuni promotionale realizate de ICE (Institutul national de Comert Exterior), prin organizarea de participari colective si individuale la targuri si expozitii internationale, realizarea de seminarii, mese rotunde, conferinte tehnice, elaborarea si difuzarea de studii de tara si de piata, promovarea „Sistemului Italia” si altele. (ICE) este un organism public cu sarcini in promovarea, facilitarea si dezvoltarea schimburilor comerciale intre Italia si restul lumii, sprijinind internationalizarea societatilor italiene, indeosebi a celor mici si mijlocii, precum si implementarea activitatilor lor pe pietele externe. Institutul, cu sediul central la Roma, dispune de birouri regionale in Italia si de o retea externa alcatuita din peste o suta de birouri in 80 tari. Activitatile desfasurate de ICE sunt finantate cu precadere din fonduri publice acordate de catre Ministerul italian al Activitatilor Productive.

 

·           Sprijinirea activitatilor de promovare ale autoritatilor, institutiilor, asociatiilor, consortiilor si camerelor de comert italiene in exterior sau a celor straine in Italia (Legea 1083/1954, Legea 83/1989, Legea 394/1981, Legea 518/1970, Legea 580/1993).

·           Alocarea de fonduri autoritatilor, institutiilor si asociatiilor pentru realizarea de initiative promotionale specifice, integrate in activitatea publica promotionala (Legea nr.1083/1954 cu modificarile ulterioare; ultima modificare la 1.08.2008) pentru institutiile, autoritatile, asociatiile de nivel national si de promovare a sistemului productiv sau imprenditorial, fara scop lucrativ. Sunt incluse aici si camerele de comert italo-straine din Italia inscrise in Registru conform Legii 580/1993. art.22.

·           Alocarea de fonduri consortiilor de export ale intreprinderilor mici si mijlocii, conform Legii nr. 83/89 cu modificarile ulterioare; ultima modificare la 31.10.2008. Legea prevede alocarea de fonduri financiare anuale in raport cu cheltuielile efectuate de consortiile multiregionale avand ca scop exclusiv, chiar mentionat separat, „exportul produselor societatilor comerciale inscrise in consortiu, precum si activitatea de promovare necesara pentru realizarea exportului”.

·     Alocarea de fonduri pentru Consortii agro-alimentare si turistico-hoteliere, conform Legii nr. 394/1981, art.10; ultima modificare la 31.10.2008;

 

·           Alocarea de fonduri pentru Camerele de Comert italiene constituite in strainatate, pe baza Legii nr. 518/70, modificata ultima data la 31.10.2008 avand ca beneficiari asociatiile operatorilor economici din strainatate liber constituite, de cel putin 2 ani, de catre firme italiene si locale in scopul intensificarii relatiilor economico-financiare dintre tarile respective, care pot solicita recunoasterea oficiala de „camera de comert italiana in strainatate”; camerele de comert italiene din exterior care au obtinut deja recunoasterea oficiala; institutia coordonatoare este Ministerul Dezvoltarii Economice –  Departamentul pentru firme si internationalizare; reprezentanta diplomatica italiana din tara unde se afla camera.Ministerul isi rezerva dreptul de a dispune, in orice moment, efectuarea de controale si verificari privind modul de realizare a programului promotional, privind veridicitatea declaratiilor facute, conformitatea copiilor documentele si a traducerilor cu originalele, privind existenta capacitatii de a primi co-finantare.

 

·     Instrumente de sustinere specifice avand ca scop favorizarea internationalizarii firmelor

 

·           Finantarea cheltuielilor pentru realizarea studiilor de prefezabilitate si fezabilitate privind adjudecarea unor comenzi (Decretul Lege nr. 143/1998, art.22 si Decretul Ministerial nr. 136/2000) pentru firme italiene, consortii si asociatii ale firmelor.

Au prioritatea IMM-urile precum si firmele care detin certificat de calitate; cheltuielile sunt finantate in limita a 50% din valoarea estimativa si aprobata de Comitet; sunt admise cheltuielile facute intr-o perioada de 6 luni din momentul luarii deciziei de finantare. In particular sunt finantate cheltuielile privind salariile, retributiile platite consultantilor sau expertilor, transportul, testele, alte cheltuieli de natura tehnica strans legate de studiul efectuat.Limita maxima de finantare este 361.000 euro.

In scopul conformitatii ajutorului cu disciplina comunitara privind ajutorul de stat, conform Regulamentului CE nr.1998/2006, valoarea totala a sprijinului acordat fiecarei firme nu poate depasi valoarea maxima de 200.000 euro (100.000 euro pentru firmele din sectorul transportului stradal) pentru trei exercitii financiare.

·           Finantarea cheltuielilor pentru realizarea de programe de asistenta tehnica si studii de fezabilitate, legate de exporturi sau investitii italiene in strainatate, conform Decretului Lege nr. 143/1998, art.22 si Decretului Ministerial nr. 136/2000 pentru  firme italiene, consortii si grupari ale firmelor. Au prioritate IMM-urile precum si firmele care detin certificat de calitate; sunt finantate in proportie de 100% cheltuielile incluse in lista estimativa aprobata de Comitet.

·           Finantarea programelor privind patrunderea comerciala orientata catre constituirea de societati de durata in exterior, conform Legii nr. 394/1981, art.2. pentru  firmele exportatoare de bunuri si servicii. Au prioritate intreprinderile mici si mijlocii, consortiile si asociatiile acestora, societatile care utilizeaza capital public pentru comercializarea in strainatate a produselor IMM-urilor din zona de sud a Italiei; finantarea consta in dobanzi preferentiale, reprezentand 40% din dobanda de referinta. Dobanda de referinta este fixa si este cea in vigoare la data semnarii contractului de finantare. Aceasta este stabilita lunar si vizibila pe paginile web ale ABI (Asociatia bancilor italiene) si Simest SpA.

·           Finantarea participarii la licitatii internationale, in tarile nemembre ale UE, conform Legii nr. 304/1990, art.3. beneficiari fiind firmele italiene, consortiile sau asociatiile acestora; au prioritate firmele ce detin certificat de calitate.

 

·           Fondurile Mixte de Capital

Pentru sprijinirea investitiilor in zonele geografice considerate strategice pentru internationalizarea sistemului productiv italian, precum China, Balcani, Africa si Orientul Mijlociu, Rusia si tarile caucaziene, India si tarile din sud-estul asiatic devastate de tsunami, America Centrala si de Sud, in 2004 au fost create Fondurile publice de capital mixt distincte pe zone geografice.

Acest instrument se adauga la cota normala de participare Simest la initiativele realizate baza Legii nr.100/1990 si, in ceea ce priveste Balcanii, la cota de participare conform Legii nr.19/1991.

Responsabili sunt Simest SpA si Finest SpA pentru Fondul Balcani.

 

·           Finantarea constituirii de societati mixte in tari in curs de dezvoltare (Legea nr.49/1987, art.7)  pentru  firmele italiene care achizitioneaza cote din capitalul de risc al firmelor mixte create in tarile in curs de dezvoltare; finantare in bani si/sau in natura la capitalul de risc al societatilor mixte in cadrul initiativelor din sectoarele agricol, industrial si infrastructura (transport, telecomunicatii, energie, apa si sanatate); participarea firmei italiene trebuie sa fie semnificativa atat la capitalul de risc, la gestionarea firmei, cat si la pregatirea si dezvoltarea managementului local. Participarea investitorilor locali nu poate fi insa inferioara a 25%. Valoare interventiei: nu superioara a 10.329.000 euro: pana la 70% din primii 5.164.000 euro de participare si pana la 50% din cota ce depaseste aceasta valoare. Finantarea obtinuta va fi rambursata intr-o perioada de 8 ani, cu o perioada de gratie nu mai mare de 2 ani, la o dobanda fixa egala cu 30% din rata dobanzii de referinta.Cererea trebuie depusa la MAE italian, iar responsabili sunt  MAE, Mediocredito Centrale SpA, Ministerul Dezvoltarii Economice.

 

·           Instrumente nationale de sprijinire a cooperarii internationale

 

·           Colaborarea cu tarile din Europa Centrala, Orientala si ex-sovietice (Legea nr.212/1992, modificata in ianuarie 2005). Beneficiari sunt  institutiile publice si private (cu accent pe asistenta tehnica si formare profesionala), confederatii, asociatii de categorie, societati comerciale, consortii, cooperative, in special IMM; valoarea contributiei: maximum 50% din costurile eligibile, fara a depasi 413.165 euro. Alte contributii pot proveni de la organismele participante la initiativa, italiene sau straine, publice sau private.

·           Dispozitii pentru participarea italiana la stabilizarea, reconstructia si dezvoltarea tarilor din Balcani (Legea nr. 84/2001, modificata ultima data la 11.10.2004). Responsabili: MAE, Ministerul Dezvoltarii Economice – Departamentul pentru firme si internationalizare, fostul Minister de Comert International, Ministerul Mediului, Regiuni, Provincii.

 

6.   Publicitatea

 

Publicitatea joaca un rol foarte important in viata comerciala italiana. In acest scop sunt disponibile toate tipurile de media. Cotidianele si alte publicatii specializate din presa scrisa sunt cele mai importante mijloace de reclama in media, ocupand mai mult de jumatate din totalul acestei activitati. Publiciatea directa prin posta este al doilea mod important de desfasurare al acestei activitati, urmat de radio si televiziune. Alte forme, specifice fiecarui tip de produs, sunt reclamele vizuale din locurile de comercializare aglomerate – scrise sau sub forma de fotografii (postere), panouri etc.

Principalele cotidiane italiene, de circulatie nationala sunt: Corriere della Sera, La Repubblica, La Stampa, Il Sole – 24 ORE (cotidian economic si financiar).

 

  1. 7.            Targuri si  expozitii

 

Informatii utile privind cerintele pietei, standarde si potentialul general pot fi obtinute prin vizitarea targurilor si expozitiilor specializate. Participarea la targuri ca expozant este o initiativa foarte costisitoare in comparatie cu alte optiuni. Aceleasi rezultate, sau chiar mai bune, pot fi obtinute, in special, daca numarul firmelor de profil potential partenere este redus, caz in care contactarea directa  si personala este de preferat.

Cel mai mare complex expozitional din Italia, printre cele mai mari din Europa, este  FIERA MILANO RHO, care are un program amplu de targuri specializate, nationale si internationale (www.fieramilano.it).

 

 

  1. 8.    Sistemul Camerelor de Comert

 

Camerele de Comert italiene au un statut puternic la nivel regional, contribuind la crearea unei  retele nationale.  Acestea ofera o mare diversitate de servicii,  facilitand  integrarea firmelor locale in contextul economiei globalizate.

Cea mai importanta uniune camerala, care reuneste 105 Camere de Comert, Industrie, Artizanat si Agricultura regionale este UNIONCAMERE – Uniunea Camerelor de Comert Italiene –– www.unioncamere.it

In afara Camerelor de Comert regionale, sunt organizate si Camere de Comert profesionale, inscrierea membrilor fiind benevola. Acestea coopereaza la nivel regional in cadrul unor uniuni camerale.

In general, primavara si toamna sunt cele mai propice perioade pentru contactele de afaceri.  Sfarsitul lunii iulie si luna august, precum si perioada Craciunului si Anului Nou, sunt perioadele de vacanta.

 

Trebuie evitate urmatoarele zile:

-          1 Ianuarie;

-          6 ianuarie (Epifania)

-          Vinerea Mare, prima si a doua zi de Pastele catolic;

-          25 aprilie (Sarbatoarea eliberarii);

-          1 Mai (Sarbatoarea muncii);

-          2 Iunie (Proclamarea Republicii – Ziua Nationala);

-          15 august (Ferragosto);

-          1 noiembrie (Ziua tuturor Sfintilor);

-          8 decembrie (Immacolata Concezione);

-          25 decembrie (Craciunul);

-          26 decembrie (Sf.Stefan).

 

Prefix telefonic international Italia: 0039

Prefix telefonic international Roma: 0039.06

Prefix telefonic international Milano: 0039.02

 

Institutii şi organisme, cu atribuţii în domeniul comerţului exterior şi al relaţiilor economice internaţionale

 

Instituţii guvernamentale

 

Instituţii neguvernamentale, sub coordonarea Ministerului Dezvoltarii Economice

  • ICE, Istituto Nazionale per il Commercio Estero: www.ice.it
  • SACE, Istituti per i Servizi Assicurativi del Commercio Estero: www.isace.it
  • SIMEST, Società Italiana per le Imprese all’Estero: www.simest.it
  • FINEST, Società finaziaria di promozione della cooperazione economica: www.finest.it

 

Confederatii patronale, asociatii de ramura etc.

 

 

Redactat: colectiv

B.P.C.E. – Milano (Simona Mărăscu, Adrian Georgescu)

B.P.C.E. – Roma (Corneliu Dinu, Marius Cristian Cristea)

 

 

 


Articol scris la data de July 9th, 2011

Inapoi la pagina anterioara.
Sistem cautare Pasapoarte         Ultima Actualizare:
        07/02/2012
Sistem cautare Documente         Ultima Actualizare:
        01/02/2012